O luăm de la început?

După luni (sau ani oare?) de ameninţări, plânsete, rugăminţi, telefoane fără răspuns şi nopţi nedormite, m-am decis. Am sunat un prieten, am făcut o geantă mică, am luat copilul şi am plecat. L-am lăsat 2 zile să fiarbă şi apoi am acceptat să discutăm. Am cedat, repede, poate prea repede... în definitiv, avem un copil. Şi ştiu cât se iubesc unul pe celălalt. Da... copilul, planurile, banii........
A trecut ceva timp. S-a mai jucat, iar prinsă pe nepregătite, iar datorii, de data asta însă, am luat măsuri. Ori am eu banii, ori te las. Scurt! Şi am preluat carduri, credite, salarii, etc. Dureri de cap, ce mai! A fost bine, se mai răzvrătea, ne mai certam, dar a înţeles ce e mai bine pentru noi.
Şi surpriză (oare?)... după destul timp de pace şi linişte...
"ştii, nu vreau să îţi stric buna dispoziţie, dar am revenit la vechile obiceiuri... "
"alea proaste?"
 　"aha"
"iar?...poker?"　
"nu... aparate"
"de cât timp?"
"de vineri"
"si ce crezi că ar trebui să facem ca să nu se mai întâmple"
"să nu fiu singur, să stau cu copilul sau să fac orice, dar să nu fiu singur"
"e un pic mai greu, căci eşti inventiv când vine vorba de scuze, dar încercăm.... şi altceva?"
"să nu fie la mine banii, de fapt să nu fie la vedere, să nu ştiu unde sunt"
"ok,  crezi că ajunge atâta?"
"eventual să vii după mine la serviciu când iau banii"
"ok, aşa o să facem"
"uneori mă gândesc să mă sinucid, dar nu am atâta sânge în mine. "
"toţi dependenţii se gândesc. E o mare realizare faptul că ai venit la mine şi mi-ai spus în mai puţin de o săptămână. Asta demonstrează că nu îţi place ce face dependenţa din tine."
"Urăsc să nu mă pot stăpâni. Din cât ai citit tu, nu există o metodă minune să scap de asta?"
"Ar fi bine să fie aşa. Cică există nişte medicamente. Ar fi bine să vorbeşti cu un specialist. Să mergi la GA, sau AA. Creierul tău simte nevoia de adrenalina oferită de joc. De asta caută prin toate mijloacele să te convingă să continui."
"Ştiu cum funcţionează, dar nu ştiu cum să mă opresc."


Au trecut 4-5 zile de atunci. E agresiv verbal, nu ştiu dacă din cauză că luptă cu demonii, sau că încearcă inconştient să mă facă să mă cert cu el şi astfel să îi ofer o scuză pentru a se juca.
Nu de data asta iubitule! Nu îmi place cum vorbeşti cu mine, aştept respect din partea ta, dar nu îţi voi oferi motive să par eu vinovată. Încă mai aştept scuze pentru faptul că m-ai jignit. Mi s-a acrit să fiu eu aia cu capul pe umeri şi responsabilă, dar sunt adult şi cică adulţii aşa trebuie să se comporte. Sper să devii şi tu un adult responsabil într-o zi. Încă mai aştept. Îmi vin în minte o mulţime de lucruri pe care le-am fi putut face cu ultima ta INVESTIŢIE, dar nu ţi le voi spune. Nu îţi voi reproşa, sunt convinsă că tu o faci cu vârf şi îndesat. Îmi  vine să urlu la tine, dar o să te sun să te întreb dulce dacă să te mai aştept, sau să mă duc la culcare. Nu o să mă chinui gândindu-mă la ce nu mai pot schimba, căci a trecut deja. Banii s-au dus. O să fiu cu ochii pe tine să nu se mai ducă şi alţii. Am crescut mult în ultimii ani, şi adicţia ta nu mă mai poate afecta ca şi până acum. E a ta, poftim! Ţine-ţi-o! Eu nu o mai vreau!... Îs sătulă de ea. Pfffff, stăpâneşte-o o dată cu sprijin calificat, că nu o mai suport.
O luăm de la început?
Nu cred! în ziua în care îmi va spune azi aş vrea să mă joc, dar prefer să stau cu tine voi şti că e bine. Până atunci te iubesc, dar nu te las să mă mai răneşti! Nu merit asta!

Fericirea este o alegere - dar nu este o alegere usoara

Bineînţeles că îţi doreşti să fii fericit, dar viaţa este grea. Locul tău de muncă este unul stresant, familia te cicăleşte, şi uneori te simţi rău din punct de vedere fizic, aşadar poate fi viaţa fericită o alegere? Nu este o alegere uşoară, dar fericirea ESTE o alegere pe care o poţi face.  

Unele alegeri sunt uşoare, pentru că ai la îndemână alternative clar definite. Este uşor să alegi între îngheţata de vanilie şi cea de ciocolată. Alte alegeri nu par uneori să fie alegeri. Dacă locuiesc în Bucureşti, dar aş prefera să locuiesc la Londra, poate că nu voi simţi că pot alege să mă mut. În realitate, întotdeauna pot să aleg unde voi trăi. Am la îndemână povestea despre cum munca, apartamentul, familia şi prietenii mei mă împiedică să mă mut, dar este cu adevărat numai o poveste. 

Cel mai mare obstacol în calea unei VIEŢI FERICITE este "povestea" ta despre viaţă. Povestea ta este plină de nevoi şi obligaţii. Eşti convins  că "ai nevoie" de cel puţin un anumit venit pentru a trăi  - şi probabil simţi că "ai nevoie" de mai mulţi bani decât ai. "Ai nevoie" de o casă mare. Te simţi obligat să faci orice îţi cere şeful sau partenerul de viaţă.  Poate te simţi de asemenea obligat să îţi ajuţi părinţii, copiii, prietenii, biserica, şi pe alţii. STOP!

NU am nevoie de nimic. 

NU trebuie să fac nimic. 

Spun NU cerinţelor lumii.  

Spun DA dorinţelor inimii mele. 

                             by Jonathan Lockwood Huie

Secretul unei vieţi fericite este Simplitatea - a spune NU reclamelor pentru ultimul acesta, sau pentru cel mai glamour ăla - a spune NU cursei pentru obţinerea noii promovări la serviciu - a spune NU tuturor nevoilor stresante care îţi ocupă timpul şi energia. 

Este timpul TĂU - este viaţa TA - TU poţi să alegi cum să ţi-o trăieşti. Nu există un FEL în care ar trebui să arate viaţa ta. Părinţii tăi au avut o idee despre cum ar trebui să trăieşti. Şeful tău, partenerul de viaţă, religia, prietenii şi chiar familia de alături au propriile lor idei despre cum ar trebui să îţi trăieşti viaţa. Dar ce putem spune despre ideea TA despre viaţa pe care o ai? Ce vrei TU? DA, contează ce vrei. DA, poţi să ai ceea ce îţi doreşti. 

ALEGE viaţa pe care o vrei, şi ALEGE să o trăieşti fericit.