Powered By Blogger

Despre mine

Iubesc un gambler... ...Şi mi-e greu să o admit! Dacă cel mai bun prieten mi-ar spune asta şi mi-ar cere un sfat, i-aş spune fugi cât poţi de departe, şi nu privi in urmă. Dar ce să faci când nu e vorba de cel mai bun prieten ci de tine însuţi? de propria ta persoană? ce să faci cu timpul şi cu sentimentele investite in relaţia respectivă? Dar cu problemele financiare încâlcite caracteristice acestui tip de dependenţă? Ce să faci ca să iţi ai viaţa înapoi, atunci când totul pare pierdut? Ce să faci când te trezeşti dimineaţa sperând că a fpst doar un vis urât şi totul pare mai întunecat decât atunci cand te-ai dus la culcare? Răspunsul... e să cauţi! Să cauţi să ai grijă de tine şi să cauţi să te informezi. Să citeşti tot ce poţi, să cauţi ajutor specializat şi să pui in practică ce ai invaţat. Şi cum informaţiile in limba română sunt puţine sau chiar inexistente, am decis să încep sa postez pe acest blog lucruri pe care le-am descoperit prin alte părţi, pentru ca cei care nu au posibilitatea de a citi in alta limba să poată să afle informaţii despre această teribilă dependenţă... GAMBLINGUL.

joi, 8 septembrie 2011

Privind cu mare atenţie la acele defecte pe care nu sunt dornic, sau la care sunt reticent să renunţ, trebuie să  şterg liniile rigide pe care le-am trasat. Poate voi fi în stare să spun, în anumite cazuri, "Ei bine, la acesta unul nu pot să renunţ încă.... Singurul lucru pe care nu ar trebui să îl spun: "La acesta unul nu voi renunţa niciodată." În momentul în care spunem, " Nu, niciodată,"minţile noastre se închid înaintea milei lui Dumnezeu. O asemenea rebeliune, după cum am văzut în experienţele altora, se poate dovedi fatală. În loc de asta,  ar trebui să abandonăm obiectivele limitate şi să începem să ne mişcăm în direcţia voinţei lui Dumnezeu pentru noi. 


Învăţ eu să nu spun niciodată niciodată?

Azi mă rog
Ca Dumnezeu să îndepărteze orice urme de rebeliune care m-ar face să mă împotrivesc a-mi schimba calităţile nedorite. Scăpat din iluzia că sunt "unic" şi "special" şi cumva ferit de consecinţe, eu îi mărturisesc lui Dumnezeu că am venerat legile naturale ale sănătăţii şi bunului simţ, împreună cu legile divine ale bunătăţii umane. Fie ca Dumnezeu să şteargă rezistenţa, acest simptom al adicţiei mele. 

Azi îmi voi aminti
Rezistenţa este un izvor de iluzie. 


Gandul zilei - Speranţă sau disperare?

Ni se spune că nicio situaţie nu este fără speranţă. La început, bineînţeles, ni se pare greu de crezut. Speranţa şi disperarea, opuse, sunt atitudini emoţionale umane. Noi suntem cei lispiţi de speranţă, nu viaţa noastră. Când renunţăm la speranţă şi devenim depresivi, este din pricină că suntem incapabili, pe moment, să credem în posibilitatea unei schimbări în mai bine.

Pot accepta eu aceasta: "Nu orice piedică înfruntată poate fi schimbată, dar nimic nu se poate schimba dacă nu se înfruntă"?

Azi mă rog
Să îmi amintesc că, datorită faptului că sunt om şi pot face alegeri, nu sunt niciodată "lipsit de speranţă". Doar situaţia în care mă aflu poate părea fără speranţă, fapt care mă poate reduce la o stare depresivă văzând că multe alegeri îmi sunt blocate. Să îmi amintesc de asemenea, că şi atunci când nu întrezăresc nicio speranţă, pot alege să cer ajutorul lui Dumnezeu.

Azi îmi voi aminti 
Pot alege să nu fiu lipsit de speranţă

miercuri, 7 septembrie 2011

Aveam curiozitatea de a şti dacă cineva citeşte acest blog, şi observând rubrica statistici, am aruncat o privire. Am văzut că una din persoanele care dăduse peste blogul meu căutase pe google textul: "cum să îl dezvăţ de jocul de noroc". M-a întristat, aşa cum mă întristează fiecare persoană cunoscută sau necunoscută de care aud, de care ştiu că luptă cu problema jocului de noroc. E o ironie cuvântul "joc" prezent în acest nume. E oare un joc viaţa distrusă a atâtor persoane? Jocul de noroc compulsiv e o tragedie care îi afectează în egală măsură pe jucători, pe părinţii acestora, pe partenerii de viaţă, pe copiii lor. Nu e "un joc" în accepţiunea pe care o cunoaştem îndeobşte, ci un pariu cu viaţa din care majoritatea pierd. Uneori se pierd bunurile materiale, alteori familiile se distrug, iar de destule ori se pierd vieţi. Şi poate mai grav decât banii, este pierderea încrederii în cadrul familiei, minciuna. Aceasta este adesea cel mai greu de acceptat. E un cerc vicios: gamblerul ştie că ceea ce face este greşit, şi se ascunde. Când în sfârşit nu mai poate şi caută ajutor în sânul familiei de care s-a ascuns atâta timp, aceasta, în loc să asculte fără să judece şi să dea o mână de ajutor, face ceea ce nouă, celor care nu înţelegem jocul compulsiv, ni se pare normal: acuzăm, ameninţăm pentru că suferim că am fost minţiţi. În acest fel, hăituit, fără bani, simţindu-se neînţeles, unde ar putea să se întoarcă dacă nu iar la jocul de noroc? Este cel mai la îndemână, şi cel mai lipsit de suferinţă în acel moment. În loc să se gândească cum să iasă din problemă, poate liniştit să îşi acuze familia că nu îl înţelege, deşi el a încercat, şi să se joace mai departe. Dar haideţi să ne gândim puţin: vi se pare de acuzat un bolnav? Îl acuzaţi pentru boala de care suferă? Am putea să îl condamnăm că nu merge la medic, dacă nu o face, dar nu de faptul că s-a îmbolnăvit. Jucătorul nostru este un om bolnav, şi cel mai mare ajutor pe care i-l putem da, este să îi arătăm acest lucru, dar fără să îl atacăm pe el ca persoană. Atacându-l devenim noi persoana cea rea, duşmănoasă, care trebuie învăţată minte că el e şeful, şi cum ne-o poate demonstra altfel decât jucând? Caracterizat prin încrederea în sine scăzută în cele mai multe din cazuri, jucătorul se simte puternic în faţa mesei de cazino sau a aparatului mecanic. Dacă vreţi să îl ajutaţi, trebuie să treceţi peste mânia voastră şi să vă înghiţiţi resentimentele. Nu i-ar ajuta cu nimic, şi nici vouă. Poate pe moment v-aţi răcori mânia, dar pe termen lung? Aţi avea un cămin asemănător unui câmp de bătălie şi un trai nefericit. Oricum banii pierduţi nu se mai întorc.
Dar ceea ce am vrut să subliniez, în primul rând, este faptul că noi, cei de lângă jucător, nu avem absolut nici o putere, nici o şansă de a-l dezvăţa. El singur este cel care trebuie să îşi găsească acea cale care este potrivită pentru el. Oricât de dureros ar părea, şi oricât vă fac să suferiţi vorbele mele, credeţi-mă, o ştiu pe propria piele: noi suntem neputincioşi. Doar jucătorul este cel care poate, atunci când nu mai suportă halul în care a ajuns, să spună STOP şi să îşi ia viaţa, aşa cum a ajuns ea în acel moment, în propriile mâini. Însă pentru a nu mai suporta viaţa pe care o are, trebuie să simtă consecinţele jocului său. Aşadar, mă repet: să nu i se plătească datoriile, indiferent dacă vin cei ce l-au împrumutat să bată la uşa voastră sau nu, să nu i se dea bani pentru a se juca, sau indiferent pentru ce motiv, pe cât posibil, căci jucătorii sunt inventivi, să nu jucaţi alături de el, să nu-l ascundeţi sunând de exemplu la serviciul lui cu scuza că e bolnav, când ştiţi foarte bine că e la cazino. Cu cât mai repede vor afla cunoscuţii, şeful, familia, restul lumii, că are probleme, cu cât mai repede va suferi distanţarea celorlalţi, cu atât mai repede va trebui să spună: Până aici!, sau să îşi distrugă viaţa cu desăvârşire. Nu sunteţi voi de vină dacă şi-o va distruge! Nu preluaţi vina asupra voastră căci nu aveţi motive întemeiate! Jucătorul are o boală de care poate sau nu să se trateze. Alegerea e numai a lui. Ce puteţi face, este să nu vă lăsaţi atraşi pe acelaşi drum al distrugerii şi să vă vedeţi de viaţa voastră, distanţându-vă emoţional şi financiar de problemele jucătorului.

joi, 1 septembrie 2011

Ecuaţia succesului

Cuvintele unui jucător pe un site de recuperare de unde primesc zilnic mesaje:

Aţi auzit vreodată această ecuaţie: Lipsa banilor = Lipsa jocului?
Nu ai bani, nu te joci.

Dacă putem exersa asta iar şi iar timp suficient, adicţia nu mai poate să ne rănească. Vocea adicţiei nu ne poate face nu ne poate spune să jucăm atunci când NU avem bani pentru aceasta. TREBUIE să facem asta în etapele iniţiale ale recuperării. Suntem în stare să ne asumăm această ecuaţie?

Fiecare  dintre noi ştie uneori că nu avem altă alegere decât aceasta.

Faceți căutări pe acest blog