Calatori prin viaţă

Nici o zi nu seamănă cu alta. Nu vi se pare interesant? Şi niciodată nu ştii ce îţi va aduce ziua următoarea, iar asta e emoţionant. 
--Alpha English


Alpha nu şi-a pierdut interesul pentru viaţă. Chiar dacă are aproape 90 de ani, are o minte tânără şi o inimă înţeleaptă. Atitudinea ei îi influenţează pe cei din jur, făcându-i cu adevărat norocoşi. Şi noi avem capacitatea de a aduce numai bucurie celor din jurul nostru. Care este cheia? Imaginea de ansamblu.


Ochii cu care privim situaţiile prin care trecem sunt responsabili pentru cum ne petrecem ziua. Ce poate părea înspăimântător pentru altcineva, precum un discurs la clubul de carte sau jocul de bridge cu un partener nou, ne poate încânta. Sau poate fi adevărat contrariul în cazul nostru. Lecţia importantă este că, dacă alţii pot privi înainte cu un sentiment pozitiv de anticipare, la fel putem să facem şi noi. Ceilalţi nu au fost binecuvântaţi cu calităţi pe care noi să nu le putem dobândi. 


Noi, majoritatea, am fost prea ocupaţi în tinereţe pentru a urmări toate activităţile care ne interesau. Acum este vremea noastră. Vom descoperi că avem destul timp pentru a călători în orice direcţie suntem chemaţi, dacă am cultivat o atitudine entuziastă. 

Mă îmbarc într-o misiune specială astăzi. Mă rog să privesc experienţele cu o inimă bucuroasă.

Gandul zilei - Multumirea

Azi voi încerca să mă mulţumesc cu mai puţin decât mi-aş dori să fie posibil, şi voi fi dispus nu numai să accept acest fapt, ci şi să îl şi apreciez. Azi nu voi aştepta prea mult de la nimeni - şi mai ales nu de la mine însămi. Voi încerca să îmi amintesc că mulţumirea izvorăşte din acceptarea cu recunoştinţă a binelui care ni se oferă, şi nu din furia la adresa vieţii din cauză că nu e "mai bună."

Realizez eu diferenţa între resemnare şi acceptarea realistă?


Azi mă rog
Să nu îmi pun standarde nefiresc de ridicate, să nu aştept prea mult. 
Să privesc în urmă suficient de departe pentru a vedea că ţelurile imposibile pe care mi le-am fixat au fost capcanele adicţiei mele; mult prea des am sfârşit la jumătatea drumului, înfruntându-mi eşecul. Aceste sentimente de "iar am greşit" sau "am eşuat din nou" au devenit scuze monumentale pe care le-am oferit impulsului meu compulsiv de a mă juca, care îmi acoperea suferinţele.  
Să evit acest vechi obicei bolnav. 
Să fiu realist. 



Azi îmi voi aminti

Binele este suficient de bun.

Masca

Omul este cel mai puţin el însuţi atunci când vorbeşte cu propria sa persoană. Daţi-i o mască şi vă va spune adevărul. 
- Oscar Wilde

Cu toţii avem o mască socială, nu-i aşa? Ne-o punem, ieşim, călcăm cu dreptul înainte, ne afişăm cea mai bună imagine. Dar în spatele acelei măşti sociale există un adevăr personal, ce credem cu adevărat despre cine suntem şi de ce suntem capabili. 
- Phil McGraw


Citirea rândurilor de mai sus m-a dus automat cu gândul la coportamentul gamblerilor care se află pe acea pantă a adicţiei de unde cu greu se pot opri, cei care se opresc. Imaginaţi-vă adicţia ca pe un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte la vale. Cu cât este mai lung traseul, cu atât mai mare se face bulgarele, cu atât mai multă zăpadă atrage după sine, si cu atât mai mare este viteza cu care coboară. Gamblerul activ va atrage după sine o adevărată avalanşă: datorii în primul rând, de multe ori ruina familiei pe plan financiar, pierderea locului de muncă adesea, destrămarea familiei, ajungând chiar la sinucidere. Persoanele normale, înţelegând prin normale acele persoane care practică jocul de noroc în mod ocazional, şi care nu simt impulsul de a se juca în mod necontrolat, nu înţeleg de obicei ce este dependenţa de jocurile de noroc, şi care este efectul acestei dependenţe asupra unei persoane. Haideţi să privim puţin ce se întâmplă. 
Câţiva cercetători au arătat recent că dependenţa de jocul de noroc este o problemă neurobiologică, o dependenţă chimică a creierului similară celor dependenţi de droguri precum cocaina sau alcoolul. Conform acestor savanţi, gamblingul este un drog, deoarece efectele sale psihoactive sunt similare drogurilor. 


Gamblingul compulsiv poate fi clasificat în două categorii: jocul de acţiune şi cel de refugiu. 


Jucătorii de acţiune: În jocul de acţiune, gamblerul este dependent de emoţia asumării de riscuri la fel cum un dependent de cocaină este dependent de drog. Acţiunea ca atare devine un drog. Jucătorii de acţiune se implică de obicei în jocuri cu alţi participanţi, deoarece o parte a valului de adrenalină o constituie credinţa că este un câştigător. Aceştia sunt predominant bărbaţi care au început să se joace la vâtste timpurii în adolescenţă, care sunt în general foarte inteligenţi, având rezultate ridicate la testele de inteligenţă. Jocurile lor preferate sunt cele care implică îndemânarea, incluzând black jack, poler, pariurile sportive, şi mai recent, tranzacţiile bursiere, cele cu acţiuni de toate felurile. Gambinul conferă o senzaţie de euforie, similar unui drog care dă senzaţia de high. În general, aceste personalităţi sunt foste egocentrice, controlatoare, iubesc riscul, sunt narcisiste, sociabile, şi ca narcisiştii, caută aprobarea, afirmarea şi confirmarea. 
Aceşti indivizi au în general o încredere în sine scăzută, şi au o tendinţă de a ocoli adevărul, sau de a minţi. Gamblerii din această categorie trec în general prin patru etape: Câştig -  Pierdere - Disperare - Deznădejde. În general, comportamentul persistă între 10 şi 30 de ani înainte ca circumstanţele să-l fi adus pe individ într-un punct atât de scăzut încât să caute ajutor. În acest timp adicţia a devenit atât de puternică încât a depăşit importanţa pe care o au familia, prietenii, munca, interesele exterioare, iar individul este în pericolul de a pierde absolut totul. 


Jocul ca refugiu: Jocul ca refugiu apare atunci când jucătorul caută să risipească nişte sentimente neplăcute sau noţte crize emoţionale din viaţă. Acţiunea de a se juca este secundară efectului de anesteziere al activităţii.  Jucătorii care caută refugiul preferă în general jocuri singulare, precum aparatele mecanice, unde pot evita contactul uman. Acest tip de jucători sunt în general femeile, cu probleme apărute târziu în viaţă, în mod normal în jurul vârstei de 30 de ani sau mai târziu. Jocurile pe care le caută necesită abilităţi puţine, sau nu necesită deloc abilităţi, precum aparatele mecanice, bingo, loterie, etc. Jucătorii aceştia par orbiţi, sau într-o transă hipnotică, atunci când se joacă. Acest tip de jucători se simt eliberaţi de durerea emoţională sau fizică, atunci când sunt implicaţi în joc. Persoanele acestea su fost responsabile şi morale mai devreme în viaţă, dar  evită conflictele şi au suferit adesea abuzuri verbale şi fizice. Simt nevoia de a dobândi putere şi o obţin prin joc ca refugiu. Aceşti indivizi posedă în general o stimă de sine scăzută, şi devin manipulatori pe măsură ce problema ia proporţii. 


O altă clasificare, abordată de Robert L. Custer, M.D., identifică 6 tipuri de jucători.
1. Jucătorii care caută refugiu preferă jocurile care nu necesită abilităţi; aceste jocuri includ pokerul video, loterie, bingo şi aparatele mecanice. Aceste jocuri oferă scăparea de sentimentele de nesiguranţă, depresie, furie, plictiseală sau singurătate. Aceştia folosesc jocul ca să scape de crize sau de dificultăţi. Jocul produce mai degrabă un efect analgezic, decât un răspuns euforic. 


2. Jucătorii compulsivi au pierdut controlul asupra jocului. Pentru ei, jocul este cel mai important lucru din viaţa lor. Jocul compulsiv este o adicţie progresivă care dăunează fiecărui aspect din viaţa jucătorului. Pe măsură ce continuă să se joace, le sunt afectate în mod negativ familia, prietenii şi angajatorii. În plus, jucătorii compulsivi se pot angaja în activităţi precum furtul, minciuna sau delapidarea, activităţi care contravin standardelor morale. Gamblerii compulsivi nu se pot opri din jucat, indiferent cât de mult doresc sau încearcă.


3. Jucătorii profesionişti îşi câştigă existenţa prin joc, şi îl consideră o profesie. Sunt pricepuţi la jocurile pe care le practică şi sunt capabili să controleze sumele de bani şi timpul petrecut jucând. Aşadar, jucătorii profesionişti nu sunt dependenţi de joc. Ei aşteaptă cu răbdare cel mai bun pariu şi încearcă să câştigă cât de mult posibil. 


4. Jucătorii antisociali folosesc jocul ca pe un mod de a face rost de bani în mod ilegal. Este posibil ca aceştia să fie implicaţi în curse de cai sau de câini aranjate, sau să joace cu zaruri măsluite sau cărţi însemnate. Pot încerca să folosească diagnosticele de gambling compulsiv ca pe o apărare în caz de probleme cu legea. 


5. Jucătorii ocazionali sau sociali sune cei care se joacă în scop recreativ, pentru a socializa sau pentru a se distra. Gamblingul nu intervine în obligaţiile lor familiale, sociale sau vocaţionale. Exemple de asemenea jocuri sune jocul ocazional de poker, pariurile Super Bowl, o călătorie anuală la Las Vegas, sau cumpărarea ocazională de bilete la loterie. 


6. Jucătorii sociali serioşi care investesc mult din timpul lor în joc. Gamblingul constituie pentru ei o sursă importantă de relaxare şi distracţie, totuşi aceşti indivizi pun jocul de un plan secund familiei şi vocaţiei. Acest tip de jucător poate fi comparat cu un împătimit al golfului, a cărui sursă de relaxare vine din practicarea jocului de golf. Jucătorii sociali menţin controlul asupra activităţilor de gambling. 

Ce e dependenta?

Rândurile care urmeaza sunt preluate de pe site-ul http://www.gamblingtherapy.org.uk. Pentru mine, ca membru al unei familii cu probleme datorate gamblingului, au fost o mare alinare şi un mare ajutor. Din pacate nu există şi discutii in limba română, pentru cei care nu ştiu altă limbă. De aceea am ales să traduc aceste randuri. Fiecare le poate interpreta dupa propria dorinţă.

Exista multe feluri in care sunt privite adicţiile, in funcţie de organizaţia căreia i te adresezi! Ca Gambling Therapy, noi subscriem părerii că dependenţa de jocurile de noroc este un comportament învăţat. Comportamentul poate să fi fost învăţat de la un alt individ sau auto-dobândit, dar nu apare în mod spontan, aşa cum ar apărea o boală. Un comportament învăţat se poate dezvăţa, iar în locul lui poate fi dobândit un nou comportament. Odată ce persoana a conştientizat faptul că are o adicţie, se pote lua o decizie în mod conştient, în vederea găsirii unei metode de a face faţă problemei. În cadrul adicţiei există şase etape, care nu se manifestă neapărat în mod liniar. Acestea sunt următoarele:

• Pre-contemplativă - Problema nu este identificată şi nu există nicio motivaţie pentru schimbare
• Contemplativă - Apare întrebarea dacă este necesară sau posibilă schimbarea
• Determinarea - Se ia decizia că este necesară şi posibilă schimbarea şi se fac planuri referitoare la cum va avea loc această schimbare
• Acţiunea -  Sunt puse în practică planurile
• Menţinerea - Sunt puse piedici în vederea asigurării succesului continuu
• Recăderea - Adicţia pune din nou stăpânire pe persoană şi aceasta reintră în faza pre-contemplativă

Nu toţi gamblerii compulsivi vor trece prin fiecare etapă, şi pot să nu treacă prin acestea în această ordine. Totuşi, ceea ce contează în recuperare este forţa luării de decizii în mod conştient. Pentru a avea loc schimbarea, adicţia trebuie să treacă de la nivelul subconştient la cel conştient, acolo unde deciziile se pot lua atunci când eşti "treaz".

Aceasta este credinţa Gambling Therapy şi nu reprezintă neapărat opinia personală a angajaţilor, a voluntarilor şi a membrilor.